joi, 28 octombrie 2010

Ce rămâne?




 
 Try me

Când nu mai rămâne nimic
Ar trebui să creem
Din inutilul nimic
Speranţa unui nou început...

Vindem fantasme
Şi borcane cu miere
Doritorilor de iluzii,
Căutând
Bucurii efemere...

Ne uităm unii la alţii,
Cu priviri goale, pizmaşe...
Uităm să zâmbim
Plonjând, inutil,
În certuri de caldarâm.

Stăm după colţ,
La braţ cu invidia,
Împărţind invitaţii
La viaţă ori glonţ...

Suntem ai naiba de egali
După scriptice şi seculare drepturi
Şi totuşi diferiţi
În baza altor reguli...

Uităm unii de alţii...
Şi ne îndepărtăm, galopând,
De bucurii, prieteni şi vise
Căsătorindu-ne cu tristeţi efemere...

Uităm, uităm mereu câte ceva...
Căutând fericiri printre frunzele toamnei,
Când soarele-i ascuns,
Iar lumina sufletelor
Niciodată nu-i de ajuns...

Lacrimi ne curg  în suflete, pe ascuns,
Iar ploaia ne bate-n geamuri
Sperând la un răsărit de soare
Şi un alt început
Zămislit din lacrimi şi sfinţi...

În urmă rămân...
Mesaje pierdute...
Apeluri ratate...
Priviri nefardate...
Şi vise uitate...



16 comentarii:

  1. Bucurii sau tristeţi efemere... E normal, nimic nu e veşnic. Poate doar visele, chiar daca, uneori, le uităm să se prăfuiască-ntr-un colţ.

    RăspundețiȘtergere
  2. Si care ar fi formula magicei fericiri? Caci omul este vesnic un nemultumit. El vede o joaca si in lucruri serioase. Ce ramane? Amintirea, probabil.

    RăspundețiȘtergere
  3. Împărţind invitaţii
    La viaţă ori glonţ... SUPERB! sunt fascinata de aceasta simfonie sufleteasca, in culori...

    RăspundețiȘtergere
  4. RĂSTĂLMĂCIRE

    Am ajuns acolo…...la nimic
    Întreb: care e ideea
    Când nimicul e nimic
    Când nu trăim odiseea…..

    Am cumpărat iluzii
    Cu bogății
    Ce-or să se transforme în praf
    Privind
    Înspre anepigraf…..

    Vedem prin alții
    Fără să-i vedem…..
    Visând la false aspirații
    Mințind într-un antipoem
    Cu însemne de blestem…

    Stând individual… în grup….
    Uciși de lipsa amintirilor
    Târându-ne pașii
    Într-un ritm haotic de vals….

    Când unu și cu unu
    Fac zero…..
    Atunci zero-i inutil
    Și gându-i iluzoriu

    Scuză ne e uitarea
    Și scăpare ne e fuga
    Uitându-ne visarea
    Uitându-ne culoarea..

    Și ne mai aducem din când în când aminte
    De gusturi, de vise, de speranțe…
    Dar le îngropăm în mod grabnic
    Și le înconjurăm fățarnic
    Într-un ritm andante…..

    Strângem în pumni
    Un strop de lacrimă uscată
    Ce nu mai are putere iată..
    Să strălucească
    Curată și fără pată….

    Ne întoarcem fața de la sfinți
    Uitate-s toate……..
    Înaintăm dând din coate…
    Înotând împotriva noastră
    ……………………..

    RăspundețiȘtergere
  5. @ Anca:...intr-un borcan cu capac...
    @ Dreamer: rămâne nimic...şi totul...
    @ Anima: gloanţele sunt oarbe :)
    @ Septembrie: data viitoare să nu mai mănânci din ciupercile alea ale tale:)

    RăspundețiȘtergere
  6. ...sperante ce nu pier
    pe care timpul le dospeste
    si le trimite pe aripi de ingeri...

    RăspundețiȘtergere
  7. ... e, totuşi, lumea în care ne este dat să trăim şi pe care, prin ceea ce creăm, fiecare după priceperile sale, încercăm s-o facem ... mai bună, sau măcar suportabilă.
    Am citit cu foarte mare atenţie, ca de fiecare dată... Învăţând să avem încredere unii în alţii, să ne înţelegem unii pe alţii, să ne respectăm şi să ne preţuim unii pe alţii pentru ceea ce dăm mai bun şi mai frumos din noi, ÎNVĂŢÂND SĂ FIM MAI BUNI, multe rele, neplăceri, dezamăgiri nu ne-ar mai învenina sufletele.
    Privesc de ceva timp fotografia postată (nu mă interesează cât e şi cât nu de prelucrată - nu mă pricep la tehnica de prelucrare a unei imagini -, ceea ce ştiu este că ÎMI PLACE! Pusă alături de poemul tău, MĂ DOARE, dar este o durere suportabilă, ca o binecuvântată re-naştere... Cu ... ciudăţeniile mele, după unii, eu spun ceea ce gândesc, ceea ce simt... , chiar dacă uneori nu sunt corect înţeleasă.
    ÎNCREDEREA - asta ar trebui, printre altele, să rămână, ea este, cred eu, temelia unei bune, corecte relaţii interumane (de orice natură ar fi aceasta).

    RăspundețiȘtergere
  8. cataliiiiiiiiiin, imi placeeeeeee!!! :-*

    RăspundețiȘtergere
  9. fain fain fain... cele mai sugestive mi se par prima si ultima strofa

    RăspundețiȘtergere
  10. Al cui esti tu, Catalin?
    Ioana

    RăspundețiȘtergere
  11. @ Ioana: aşa se întreabă la moţi...
    şi se spune în nume şi numele bunicilor, părinţilor etc...
    so: asta am uitat...

    RăspundețiȘtergere
  12. :)stiu! Oricum imi pare ca ai radacini sanatoase, frumoase si adinci! Asa ca mi-e drag de tine, fara obligatii. Asta... nu stiu daca-ti ajuta la ceva dar sigur nu te-ncurca!
    Ioana

    RăspundețiȘtergere
  13. @ Ioana: Aoleu!; de tine am uitat...; în urmă cu câteva zile m-am plimbat de la Biserica cu Lună şi până la Şirul Canonicilor, via parcul de pe malul Crişului; nu ţi-am aruncat cu pietricele în fereastră...era 1 a.m....

    RăspundețiȘtergere
  14. Sunt mai multe şanse de a uita cu adevărat când există protecţia cu capac, aşa când un lucru se prăfuieşte ne mai aducem aminte să-l ştergem. :))

    RăspundețiȘtergere
  15. Doamne, doamne...mai Catalin... deci tu bintuiai pe sub fereastra? Sa-ti feresti ceasul de-acum ca de cum am sa-l vad am sa-l stric... Uite dom'le cine imi strica mie intilnirile... ora 1 a.m.
    Apropo cu citeva zile in urma si eu ma plimbam prin Cismigiu, eu si ratustele...tu nu erai acasa :)
    Buna dimineata, Catalin!
    Ioana

    RăspundețiȘtergere