vineri, 16 iulie 2010

Lacrimi



Ochiul a tot privit la funii
până când
s-a umplut de lacrimi...
Nu, nu pentru că ar fi obosit...
ci din cauza vântului
care plimba particule de nisip...

4 comentarii:

  1. Nu vrei să ştii cum erau ochii mei din cauza vântului şi furtunii ivite din senin miercuri, aici. Cred că Bastilia s-a revoltat! :))

    RăspundețiȘtergere
  2. unde or fi lacrimile..., ori ele au apărut după ce aţi făcut poza...aş fi pariat, dar aş fi pierdut.. nu pare a fi ochiul unei fete...

    RăspundețiȘtergere
  3. Câte se pot spune prin imagini...ajutate și de mici indicii...
    Îmi amintește de dorința de-a dansa, chiar și atunci cînd pașii nu-i cunoști.

    RăspundețiȘtergere
  4. Toţi avem lacrimi pentru că uneori conştientizăm cât de scurtă este funia vieţii.

    RăspundețiȘtergere