vineri, 5 martie 2010

Omuleţul din geam








Ieri după-amiază am rămas de fazan la servici.
Eu aş fi plecat că, deşi se mai găseşte de făcut una-alta, nu mai există noţiunea de ore suplimentare...
Dar, nu am plecat din cauza tehnologiei. Geaba am dat comanda Turn Off la laptop, că scula o ţinea gaia -maţu pe a ei.
Aşa că, dacă ar fi fost a mea aplicam cu mare drag principiul văzut la americani: o mângâiam cu blândeţe până nu mai rămânea nimic din ea.
Dar minunea neagră nu e a mea...
....aşa că mi-am aruncat privirile pe fereastră...
Frumos peisaj...păcat că termopanul era aburit...
Plictisit, mi-am desenat nedumerile pe termopan sub forma unui semn de exclamare încadrat de două semne de întrebare...
Urât peisaj, mi-am zis...Să-l mai înveselsc o idee... 
Şi arunc pe fugă doi ochişori, câteva fire de păr bătute de vând şi un zâmbet, ca să dea bine. Mă uit la omuleţul din geam, care-mi zâmbeşte ca un tîmpit, la laptop care tot în secvenţa de închidere se chinuia, aşa că îi mai dau de lucru creaturii, trântindu-i şi o ţigară în colţul gurii, din care ies câteva rotocoale de fum.
Până la urmă s-a închis şi minunea mea de laptop, iar eu am plecat...ultimul...acasă...prin ploaia de primăvară.
Azi m-am întors la locul faptei...
După o oră, că aşa m-a învăţat pe mine un nene când mi-a băgat cu forţa în căpşor noţiuni de IT pe la 19 ani,  m-am uitat pe fereastră ca să-mi mai liniştesc privirile...iar de acolo...omuleţul tâmpit se uita mult mai frumos la mine în comparaţie cu ziua de ieri. Numai că îngheţase - ce ghinion pentru el, să se taie căldura pe timpul nopţii...
Îmi fotografiez, zâmbind, creaţia efemeră şi hâdă. 
O singură dată. 
Nu merită de mai multe ori...şi mă gândesc că e bine că nu trebuie să trăiesc din desen...

12 comentarii:

  1. Va rog pe dumneavoastra,ca eu nu prea am drum pe la Universitate,daca o mai intalniti pe "Misterioasa",intrebati-o,va rog,din partea mea,daca limba romana mai figureaza printre probele de admitere la drept.Am vrut eu s-o intreb aseara pe Udrea,dar n-am indraznit...prea se uita la mine cu un ochi!

    RăspundețiȘtergere
  2. La Iaşi nu se mai dă admitere la limba română, au trecut vremurile alea când intra cine putea, nu cine vroia.
    Cât despre IT, dacă nu şi nu, scoate-i bateria. :))

    RăspundețiȘtergere
  3. @Angela: aproape zilnic, însă ieri puteam să întreb...azi...e prea târziu.
    Oricum, din ce am văzut se cere şi economie la admiterea la Drept!
    Probabil că la ASE se cere istorie, iar la Istorie cunoştinţe de biologie!
    Dacă vreţi o întreb eu pe d-na "cu un ochi", că o mai văd când îşi probează toacele prin betonul dintr-un anumit loc...
    @Anmyo> am probat!; şi cu bateria scoasă e la fel de căpos!:)

    RăspundețiȘtergere
  4. ce face tehnologia asta din oameni ... :-))

    RăspundețiȘtergere
  5. Interesant desen...iar numele sugerat de Danela,"doarintredouaintrebarimamir" e la marele fix!:)) Oricum, apreciez originalitatea si creativitatea desenatorului :)

    RăspundețiȘtergere
  6. @Joykarisma> adevărul este că la jocurile de cuvinte nu cred că o întrece nimeni pe Dăncutza...

    RăspundețiȘtergere
  7. Ha, haaaaa, chiar mă întrebam ce reprezintă, dar nu reușeam să văz dincolo de ..... geam!
    În schimb îmi place miou-zicul! Tare! :)

    RăspundețiȘtergere
  8. si omuletul pentru ca avea un nume prea lung si nimeni nu avea timp sa-l strige pe de-ntregul... ca orice opera de arta efemera ... a plecat in nori, la reciclare

    numele lui: doarintredouaintrebarimamir

    RăspundețiȘtergere
  9. @ogarafgan> e mare lucru dacă ai râs tu azi:) Mie îmi place tanti din miou-zic...
    @Veronique> da, da, râde "ciobul" din IT de oala spartă:)

    RăspundețiȘtergere
  10. diferenta intre ciob si oala e ca ciobul cand a dat de probleme nu s-a apucat de desenat ci de invatat cum sa rezolve problemele ... hihihihi :-P

    RăspundețiȘtergere
  11. disregard the first comment... I like this one...so cute=))

    RăspundețiȘtergere