vineri, 26 februarie 2010

Feri - marele hun




Îl cunosc de mai multă vreme, de când eu stam ascuns de căldură într-un fotoliu verde, iar el mergea cu paşi mari şi apăsaţi pe un covor ţesut manual. A fost momentul în care eu m-am gândit amuzat că dacă, în 1919, ai noştri au pus o opincă pe Parlamentul din Budapesta, ei şi-au trimis un reprezentant mustăcios la noi.
Dar am sărit peste prezentările de rigoare. El este Feri...Nu-i place să i se vorbească cu dumneavoastră...ci cu tu, considerând că în acest mod comunicarea devine mult mai uşoară.
Dar eu uit, intenţionat, ca să-l verific dacă este consecvent, iar uneori îi mai spun: Aveţi idee de...
Cum ai spus mă? mă întrerupe el, Ia mai zi odată!...Da, bine!, ştii...continui eu, iar zâmbetul îi înseninează faţa.
E băiat bun, din mai multe puncte de vedere. Unul ar fi că fotografiază cu Canon (asta am băgat-o ca să-i fac pe Nikon-işti să fugă, deşi...nu-i lasă inima...).
Răspunde de fiecare dată la telefon când este apelat, iar când are treabă spune că te va suna el. (Am treabă!, am treabă!, te sun eu mai târziu!. Pa!, pa!, pa!, pa!) Şi nu uită niciodată să resune.
Îi place să stea la poveşti, fie că sunt recente sau mai vechi.
Mai are şi momente în care se supără. Se supără pe cei care nu au argumete să-i explice de ce au făcut ceva. În faţa lui nu se poate folosi principiul: Am făcut imaginea asta pentru că aşa îmi place mie! (aici fetele sunt majoritare). Este singura propoziţie care îl irită, se vede după ochii lui, care brusc nu mai vor să se uite spre înainte, ci caută un ceva neştiut spre pământ, dar are apoi o replică dezarmantă: În fotografie nu există noţiunea de Aşa îmi place mie!.
Ştie multe, dar uneori alţii nu îl lasă să spună tot ce ştie, că aşa vor ei. Se supără, se închide în el, iar câteva zile nu-l mai scoate nimeni din apele lui. Dar, are puterea de fiecare dată să revină cu un râs dezarmant.
Este omul a cărei amprentă pozitivă se observă cu uşurinţă acolo unde lucrează el, tot aşa de clar cum i se vede şi pe una dintre lentilele ochelarilor.
Prin noiembrie trecut am măsurat împreună cu el, şi alţi 6-7 cunoscuţi, aleile din Parcul Carol.
După 3 ore, ne-am oprit să ne aşteptăm sufletele, care ne rămăseseră în urmă.
Atunci a început să se uite la fiecare dintre noi şi să-şi spună punctul de vedere, timp în care eu l-am mitraliat de două ori (A doua imagine nu o să-i placă, din cauză că nu poate respira, dar mie mi-a plăcut cum îl sărută lumina pe obraz...)
Ei şi, unuia îi spune că o să fie bun la portret, altuia la peisaj, uneia că va excela la arhitectură, iar unuia la fotografia de produs. Pe mine m-a sărit. Eu nu eram în ax...Aşa că m-am trezit întrebând: Dar eu? Se uită la mine, ca în a doua imagine, şi-mi spune: Ţie o să-ţi placă să faci macro, mă!
Bun, nene Feri...
Ai cunocut mulţi oameni şi vei mai cunoaşte mulţi alţii...Dar, de la majoritatea nu ai primit mai nimic.
Aşa că, uite, eu îţi dau un bănuţ din aur, făcut în 1915. E la nivel macro, furat din salba de la gâtul unei bulgăroaice. Sunt sigur că dacă cineva ţi-l va arunca în foc, degetele tale vor alerga iute să-l scoată afară, din cauză că noi, toţi cei care te cunoaştem, ştim că eşti genul de om care nu a păcălit niciodată munca. 

PS: pentru cine nu ştie cum fotografiază Marele hun există un simplu click.



19 comentarii:

  1. Well, da!
    L-ai descris pe Feri foarte bine.
    Nu am avut pana acum curajul sa-i spun "Pentru ca asa imi place mie!" si ma feresc de raspunsul acesta... pentru ca stiu reactia... De fapt, imaginile mele sunt... pentru ca asa le-am gandit... de multe ori nu prea bine... :)
    Rar mai gasesti asemenea daruire, rabdare, implicare, raspundere.
    Eu nu il verific, chiar ii spun "Dumneavoastra" si de fiecare data ma "corecteaza", de fiecare data!
    Avem ce invata de la Feri, numai daca l-am asculta...

    P.S. Si am Nikon...

    RăspundețiȘtergere
  2. O sa-l vizitez pe Feri zilnic. Se merita. Multumesc !

    RăspundețiȘtergere
  3. Prima data cand l-am vazut si am vb cu el m-a intimidat f tare!! abia reuseam sa spun ce aveam de zis ... apoi mi-am dat seama ca e un om extraordinar, care merita tot respectul pt ce este si ce face si cum face! are un stil direct pe care eu il admir si pe cat e de direct pe atat e de diplomat si ne-a impacat pe multi cand ne apuca nebuneala.:-)) sunt fericita ca am avut ocazia sa-l cunosc si sa invat de la el fotografie.

    RăspundețiȘtergere
  4. foarte fain materialul tau despre Feri, l-ai descris intocmai... m-am regasit la curs, prin toate replicile citate, m-a coplesit nostalgia cursului foto de la cppc, cu grupa extraordinara pe care am avut-o, cu oamenii extraordinari pe care i-am cunoscut si de la care am invatat foarte multe lucruri...si eu prevad ca nu va fi foarte incantat de cea de-a doua fotografie, cred ca trebuie sa vii cu argumente mai puternice decat sarutul luminii pe obraz...mai zi ceva despre...sau pregateste-te de mustruluiala... :)
    frumos...

    RăspundețiȘtergere
  5. Intalnim de multe ori oameni bogati (vorba Angelei), numai unii dintre ei ne impresioneaza si raman printre labirintul nostru de energii spirituale, e ca si suferinta... nu conteaza ce a provocat-o , ci intensitatea cu care-i supravietuiesti

    RăspundețiȘtergere
  6. Ati scris foarte frumos si prima fotografie a lui Feri (oh, ce usurare ca pot sa-i zic pe nume cand il voiu saluta)imi place pentru ca-i vad si chipul si mainile

    despre a doua:) cred ca atunci cand vorbim despre sarut , fie el si pe obraz ...am putea sa ne tinem mai la distanta, dara ...dumneata cauti cu luminarea macrosarutul soarelui pe obraz de Feri...( feri.... de unde vine cuvantul ista ... dee la fericire?... daca v-a fericit pe careva , probabil ca de acolo vine...am zis!)

    RăspundețiȘtergere
  7. Povestea de dimineata. Multumesc! Pe Feri nu-l cunosc decat din povestile altora. :) Mi-ar face mare placere sa-l intalnesc.

    RăspundețiȘtergere
  8. ...despre astfel de oameni vorbeam dimineata;despre cei care ne sunt cumva aproape intr-un mod special,despre bucuria de a-i avea,pentru ca ii meritam...nu-l cunosc pe Feri dar as zice Feri-marele bun:)si as fi onorata sa ma puna la punct cand prostesc fotografia!

    RăspundețiȘtergere
  9. Abia astept sa-l cunosc si eu! Pare baiat bun!
    :)

    RăspundețiȘtergere
  10. @Joykarisma> da, ca şi poeziile Dvs.
    @Adela: dacă ai, eu nu l-am văzut...dar am văzut ceva făcut la Paris...; un Canon se descurca muult mai bine:)
    @fotografu> Vă mulţumesc; am trimis imaginile...
    @Angela: da! 1000 de conturi bancare; 100 de maşini, 10 case, etc :) şi, ceea ce e nu spun în glumă: o mare de prieteni.
    @Ema: Cu plăcere!
    @Veronique: nebuneala? şi el v-a spus mulţumesc azi!!! Mare boier!
    @s monica s> mai zic ceva (în gând)
    Dragostea e ca războiul:
    Uşor de pornit
    Greu de oprit
    Imposibil de uitat (sunt nişte hieroglife descifrate, azi, pe un monument istoric...)
    @Danela> Francisc = Feri
    @oanaboncu> e seară! Ai terminat cu poveştile?:)
    @doina> e mare, din cauză că e masiv; e hun din cauză că are un prenume identic cu cel al băiatului rămas în istorie cu pseudonimul Biciul lui Dumnezeu
    @Marcel Eremia> vezi că ai o eroare pe site, de 4 zile nu se poate comenta la ce ai acolo, amână luarea băieţilor buni în cătare...

    RăspundețiȘtergere
  11. @ Adela> aşa am păţit şi eu..odată; so, e o glumă şi atât...

    RăspundețiȘtergere
  12. ce sa mai zic decat...al dracului monument istoric, cum le stie "el" pe toate :))). Eu iti sugeram sa mai aduci argumente pentru a-ti sustine cea de-a 2-a fotografie in fata lui Feri; discutabil oricum si cu mesajul acela :)

    RăspundețiȘtergere
  13. L-ai descris frumos de tot. E plin de energie... nu sta locului nicio clipa... mereu ma intreb de unde are atita energie...
    Tizu' teleobiectiv (www.blog.teleobiectiv.ro)

    RăspundețiȘtergere
  14. @monica: bine!, îmi deleg competenţele; sper ca sultanul răvaşelor să-mi facă un scut bun!:)

    @Catalin: tizule, odată, cândva, îţi va veni şi ţie rândul...Imaginea oricum o am...; şi mă gândesc să fac pentru asta un duet cu sultanul răvaşelor...să vedem ce iese

    RăspundețiȘtergere
  15. Voi vorbi cu turcii mei si vom trimite un sol de pace de e nevoie, cu-n ravas in stindard falfaind...
    In ceea ce-l priveste pe Catalin, turcii mei sunt de acord sa puna umarul la realizarea unui material care sa-i recunoasca, binemeritat, calitatile maestrului :)

    RăspundețiȘtergere